Ești aici: Acasă » Erupe şi tu! » Povești de implicare civică » Interviu cu Iulian Enache, un român cu simț civic: ”Orice lucru cât de neînsemnat poate ajuta ţara. Iar ţara suntem noi!”

Interviu cu Iulian Enache, un român cu simț civic: ”Orice lucru cât de neînsemnat poate ajuta ţara. Iar ţara suntem noi!”

Iulian Enache.

Sursa foto: http://www.click.ro/news/national/iulian_enache-victor_ponta-tezaur-monede_de_argint-otomane-descoperire-premiere_0_1685831489.html

Iulian Enache este descoperitorul tezaurului de monede de argint de la Golești, județul Vâlcea. Iulian a descoperit un număr de 47.296 de monede din vremea sultanului Murad al II-lea, descoperire ce reprezintă cel mai mare tezaur recuperat din România: ”Aș dori să spun doar atat: eu am scris un cuvânt într-o carte de istorie și mă mândresc nespus cu asta. Orice lucru cât de neînsemnat poate ajuta ţara. Iar ţara suntem noi!”

Ați descoperit cel mai mare tezaur monetar din România. Cum vă simțiți?

E greu de descris în cuvinte… Mă simt împlinit, cred că asta e cuvântul.

Știu că sunteți pasionat de arheologie. Ce alte descoperiri ați mai făcut?

Am mai găsit și alte obiecte mai puțin importante, cum ar fi: câteva inele, un vârf de suliță, monede de la Carol I încoace, obiecte pe care le-am predat la muzeu, bineînteles cele de care au fost interesați.

Ce ati simțit în momentul în care ați descoperit prima monedă? V-ați închiput că vor urma alte aproximativ 46.999 de monede?

Era cea mai veche moneda pe care o găsisem pînă atunci, eram doar bucuros… inima a început să îmi bată mai tare când am început să le găsesc pe următoarele. De fapt numarul exact este de 47.296, mi-au spus cei de la Muzeu de curînd.

Care a fost primul lucru la care v-ați gîndit în momentul în care ați făcut marea descoperire?

Adrenalina își juca rolul așa că era destul de greu să gândesc rațional, încercam doar să recuperez cât mai repede monezile și să îi anunț pe cei de la Muzeu.

Aveați în față o mare grămadă de monede de argint. Cum ați gestionat situația? Cum ați hotărît ce urmează  să faceți?

Încă de la primele monezi descoperite știam sigur ce trebuia să fac cu ele, indiferent de numarul celor care aveau să mai apară, pentru simplul fapt că eu am convingerile mele și nimeni nu ar putea să mi le schimbe. Locul obiectelor vechi este la Muzeu unde să fie admirate de toată lumea, și nu în vreo colecție particulară, uitate de timp… Nu m-am gîndit în nici un moment să îl pastrez pentru mine sau să îl valorific pe alte căi, sau , Doamne ferește, să îl topesc pentru metal. Aceasta din urmă ar fi o crima împotriva istoriei.

Cum au primit vestea cei de la Muzeul Național de Istorie a României?

Cu siguranță au fost sceptici în prima fază, iar după ce s-au convins că este adevărat, au ramas socați. Vă dați seama dacă pentru ei, obisnuiți cu lucrurile astea, a fost un șoc, pentru mine…nu am cuvinte.

S-a vorbit mult despre dvs imediat după ce s-a aflat de descoperirea pe care ați făcut-o. Ce a urmat după ce ați predat tezaurul muzeului?

După ce am predat tezaurul, lumea s-a împărțit în două tabere: cei care au fost de acord cu ce am facut și m-au felicitat pentru conduită, și cei care nu dau 2 bani pe istorie și cosiderau că trebuia să le păstrez pentru mine. Din fericire, aceștia din urmă sunt mai puțini. Mi s-a recunoscut faptul că sunt descoperitorul celui mai mare tezaur monetar ajuns într-o institutie publică și de către primul ministru Ponta care mi-a înmânat și un premiu pentru acest lucru. Eu consider că acesta e motivul premierii și nicidecum predarea acestuia către Muzeu…pentru mine acest lucru era singura cale. Într-un fel m-am bucurat de “glorie”…

V-a schimbat cumva viața această descoperire? În ce sens?

Cu siguranță, altfel privesc lucrurile acum, crește inima în mine când pe la serviciu (eu lucrez într-o benzinărie) vin oameni necunoscuți care mă recunosc, îmi strâng mână și mă felicită. Voi continua să detectez pentru că este o pasiune mult prea mare să o abandonez și acesta este lucrul la care mă pricep cel mai bine. De asemenea, îmi voi păstra locul de muncă.

Ce a spus familia dvs? Dar prietenii? Ce reacții ați primit din partea lor?

Ai mei au fost cei mai fericiți, știau cât de multă patimă pun în hobby-ul asta și au fost deosebit de încantați de descoperire…se bucură împreună cu mine. Prietenii și colegii de la serviciu sunt entuziasmați și mă privesc ca pe o “vedetă”, nici ei nu și-au putut închipui că pot avea atât noroc, pentru că îți trebuie noroc cu carul să dai peste așa ceva. Aș dori să le mulțumesc și prietenilor de pe forumul detectiemetal.com care au trăit cu aceeași intensitate ca și mine momentul. Pe toți ne unește aceeași pasiune pentru istorie.

Părerile au fost împarțite în ceea ce privește felul în care ați procedat cu tezaurul. Multe persoane spun că nu ar fi făcut ce ați făcut dvs și s-ar fi umplut de bani. Pe cale de consecință, gestul dvs de a preda tezaurul fără a cere o recompensă este un extraordinar exemplu de simț civic pentru toată lumea și, în special, pentru tinerii din ziua de azi. Aţi putea avea vreun sfat pentru ei?

Cu riscul de a mă repeta vă spun că nu îmi pasă ce cred cei care nu iubesc și nu respectă istoria neamului nostru. Eu mă ghidez pe alte principii și nu vreau în ruptul capului să mă identific cu ei. Că s-ar fi umplut de bani prin vânzarea acestuia peste granițe? Posibil pentru ei…pentru mine categoric imposibil! Nu sunt un exemplu demn de urmat, am calitățile și defectele oricui, dovadă că eu am cerut totuși recompensa legală care mi se cuvenea (n.r. potrivit legii 182/200, art 49, alin 4, recompensa reprezinta 30% din valoarea bunului). Însa când vine vorba de istorie și tot ce ține de trecutul neamului meu, sunt primul care vrea să le apere. Statul român cheltuiește bani grei să recupereze obiectele de patrimoniu în străinate…nu va fi și cazul tezaurului meu.

Nu mă simt în stare să dau sfaturi. Aș dori să spun doar atat: eu am scris un cuvânt într-o carte de istorie și mă mândresc nespus cu asta. Orice lucru cât de neînsemnat poate ajuta ţara. Iar ţara suntem noi!

Interviu realizat de Denise Mihalache in data de 8 septembrie 2013

Comentarii

comentarii

Copyright 2012 Fundația SynergEtica.

Scroll to top