Ești aici: Acasă » Evenimente » Săptămâna III: Despre promisiuni şi fapte cu copiii din Ferentari. Faptele vorbesc!

Săptămâna III: Despre promisiuni şi fapte cu copiii din Ferentari. Faptele vorbesc!

23 august, 2012

Pentru a treia întâlnire cu copiii de la Școala 136 ne-am bucurat de prezenţa unui număr mai mare de participanţi decât până acum. Pe măsură ce trece timpul, ei devin din ce în ce mai curioşi de ceea ce urmează să se întâmple. 

De data asta am început cursul cu o simulare de caz: un cetăţean merge liniştit pe stradă şi deodată, de la căldură, i se face rău. Ce facem? Trecem nepăsători? Ne interesăm dacă persoana respectivă are nevoie de ceva? Încercăm să ajutăm?

Rolul a fost jucat convingător de Alex. Am constatat că ceilalţi copii s-au implicat imediat în acordarea primului ajutor, au manifestat compasiune şi generozitate faţă de “victimă” şi şi-au dat seama că nu trebuie să treacă mai departe nepăsători în asemenea situaţii.

Roxana ne-a povestit că nu demult a trecut prin aşa ceva: “La mine pe stradă ieri i s-a făcut rău unui om şi l-am ajutat. Adică, mama l-a ajutat. Era multă lume strânsă să-l ajute.”  Copiii învaţă mult mai multe decât le dăm noi credit. Jocul de roluri li se potriveşte de minune, nu pentru că sunt mici actori, ci pentru că se dedică total realităţii pe care le-o aşezăm pe umeri. Ei chiar trăiesc jocul pe care noi îl desenăm.

Iată și un filmuleț! :)

Pentru că data trecută copiii au fost nemulţumiţi de rezultat – cum arăta forma ţării lor, i-am încurajat să o îmbunătăţească şi au continuat acum să decupeze diverse forme pe care le-au lipit pe carton.

Am încercat prin asta să-i învăţăm că orice lucru poate fi îmbunătăţit şi că, atunci când sunt nemulţumiţi, trebuie să acţioneze, să facă ceva împreună. Astfel am definivat forma ţării Bat Melcc, care poate fi asemănată cu o piramidă, cu un ursuleţ sau cu un… melcc.

Am trecut apoi la un moment mult aşteptat de copii: votul. Pentru că orice ţară are nevoie de un conducător, nu-i aşa? De data aceasta am ales ca doi dintre noi să joace roluri şi să fie candidaţi, pentru a avea posibilitatea să le arătăm o situaţie cât mai complexă dintr-o imaginară campanie electorală. Astfel, lupta s-a dus între Bata şi Melcca, şi fiecare a încercat să-i convingă să le voteze, au făcut promisiuni cu mult peste ceea ce permitea realitatea, au dat chiar şi mită electorală. Am organizat şi o dezbatere electorală finală în care cele două contracandidate s-au înfruntat în faţa publicului.

Am amenajat o cabină de vot şi o urnă şi copiii au votat pe rând. Impresionant a fost faptul că au votat cu candidata care a răspuns nevoilor lor personale şi mai mult, au sperat până în ultimul moment că aleasa lor le va da ceea ce le-a promis. Când aceasta nu a recunoscut ce le promisese, s-au simţit minţiţi, ceea ce a dus la frustrare şi revoltă.

Concluziile lor au fost: “Nu trebuie să ne vindem pentru promisiuni”, “Contează faptele, nu promisiunile”, “Faptele vorbesc!”, “Nu trebuie să faci promisiuni dacă nu ştii să le îndeplineşti”, “Dacă toţi ne mint, noi cu cine să mai votăm?”. Aceste replici ne dau speranţe că în timp aceşti micuţi de la şcolile din Prelungirea Ferentari vor deveni cetăţenii după care România suspină intermitent de ani de zile, destul de bătăioşi încât să nu accepte altceva decât ce au cerut şi destul de înţelepţi încât să ceară exact ce au nevoie.

Nu am încheiat înainte de a-i încuraja pentru că au fost participativi, veseli, curajoşi, încrezători – fiecare copil a primit o astfel de trăsătură din partea noastră, urmând ca la fiecare curs să se adauge şi altele, care le vor contura portretul final. Acesta va fi portretul lor real, ca rezultat al acestor întâlniri, şi în acelaşi timp va arăta ce înseamnă să fii cetăţean în adevăratul sens al cuvântului.

Echipa SynergEtica

Comentarii

comentarii

Copyright 2012 Fundația SynergEtica.

Scroll to top