Ești aici: Acasă » Actualitate » Săptămâna VIII: Terapie prin joc

Săptămâna VIII: Terapie prin joc

 5 octombrie 2012  

Săptămâna aceasta am fost la Centrul de Educaţie Alternativă pentru penultima întâlnire cu copiii de acolo. Am avut surpriza să constatăm că majoritatea copiilor  erau pentru prima oară la cursul nostru, lucru care ne-a bucurat, dar care ne-a pus şi în situaţia de a schimba strategia stabilită iniţial… Am decis pe loc să avem un alt fel de curs şi să ne jucăm mai mult. Deşi energia lor a fost de-a dreptul copleşitoare, am reuşit să le captăm atenţia, să învăţăm cum să comunicăm şi cum să avem încredere unii în alţii.

 

Am început cu jocul “Paznicul orb”: copiii au format un cerc mare iar un copil, “paznicul”, a stat în mijlocul cercului unde avea voie să se mişte liber, însă era legat la ochi cu o basma. Copiii care formau cercul au căpătat câte un număr, de la 1 la 11. “Paznicul” trebuia să strige câte două numere deodată, iar purtătorii acestor numere încercau să schimbe locurile între ei prin mijlocul cercului, în timp ce paznicul încerca să-l atingă sau să-l prindă pe unul dintre ei. Daca reuşea, schimba locul cu copilul atins, daca nu, jocul continua în aceeasi formaţie. Evident că am putut termina doar după ce toţi copiii au jucat rolul paznicului.

 

Apoi am făcut apel la greutatea cărţilor… într-un mod mai special. Am ales cea mai mare carte din sală şi copiii s-au urcat pe ee, câte doi deodată, străduindu-se să nu cadă, în timp ce restul se distrau copios şi făceau tot ce puteau ca să-i dezechilibreze. Concluzia acestui joc ar putea fi: numai datorită încrederii în celălalt îţi poţi păstra echilibrul…

Alt joc le-a solicitat mai mult atenţia: fiecare copil “a devenit” un obiect de bucătărie şi a trebuit să facă anumite mişcări, în funcţie de comenzile Mihaelei. Am văzut ce înseamnă un prăjitor de pâine, un storcător de fructe, un mixer, apoi copiii au dat frâu liber imaginaţiei şi ne-au arătat şi mai multe obiecte, depăşind limitele jocului.

Şi pentru a rămâne tot în domeniul bucătăriei, ultimul joc a fost despre o „salată de fructe”: toţi copiii au stat aşezaţi pe scaune, iar Mihaela le-a atribuit câte un fruct. De exemplu portocală, banană, măr. Când ea spunea: “Aş mânca nişte… mere !”, toţi jucătorii care erau mere îşi schimbau locul între ei….Când ea spunea: “ Aş mânca salată de fructe”, toţi copiii îşi schimbau locul, iar cel care nu reuşea să se aşeze pe un scaun pierdea. Prin acest joc se destinde atmosfera între copii, iar cel care conduce jocul are posibilitatea să le schimbe oricând poziţia, fără să-i lase să se grupeze în „bisericuţe”.

Ne-am dat seama cât de importantă este pentru ei această comunicare prin joc şi cât de mult au nevoie de exerciţiul încrederii, pentru a învăţa să se bazeze unii pe alţii.

 Echipa SynergEtica

Comentarii

comentarii

Copyright 2012 Fundația SynergEtica.

Scroll to top