Ești aici: Acasă » III. Graffiti-ul și legea

III. Graffiti-ul și legea

Wikis > III. Graffiti-ul și legea

Pentru pasionaţii amatori de graffiti, fie utilizatori, fie simpli privitori, această formă de exprimare este o artă.

Pentru autorităţi însă, graffiti-ul are următoarea definiţie: „Înscrierea sau aplicarea pe ziduri, pe faţadele imobilelor proprietate publică sau privată, pe monumente istorice şi de arhitectură sau pe orice alt tip de construcţii a inscripţiilor neautorizate, prin utilizarea de vopsele, sprayuri şi alte asemenea materiale care murdăresc sau produc deteriorarea ori distrugerea bunurilor în cauză”. Această definiţie se regăseşte în articolul 1. din Legea pentru asigurarea aspectului estetic al capitalei şi al altor localităţi, adică Legea 554/2003.

Graffiti-ul a devenit pentru mulţi o formă de exprimare. Această modalitate este o formă de nesupunere civică foarte larg răspândită pe întregul glob.

De ce oare? În primul rând, spray-urile şi celelalte instrumente necesare sunt relativ ieftine şi foarte accesibile, efortul depus este minim, dar cel mai important este faptul că întregul oraş, orice suprafaţă verticală sau orizontală este o potenţială pânză pentru mesajul tău.

Statistic vorbind, acesta este motivul pentru care graffiti-ul este principala formă de exprimare a „civil disobedience” în zilele noastre.

Toată lumea care trece pe stradă, toţi pietonii, toţi şoferii, toţi călătorii din transportul în comun văd mesajul etalat cu mai mult sau mai puţin talent pe suprafeţele blocurilor, gardurilor sau metrourilor vechi.

Întrebarea este însă: cât de eficientă este această modalitate de protest?

Cu toate că depăşeşte limitele legale, graffiti-ul reuşeşte cu succes să transmită mesaje importante atâta timp cât acestea sunt de interes public, precum fenomenul corupţiei. Spre exemplu, o atenţionare asupra unui caz de corupţie la nivel înalt ce a fost ignorat de autorităţile competente, care este expusă cu litere mari, vizibile, pe un zid din apropierea unei zone intens circulate, nu va lăsa cetăţenii să uite incidentul, care probabil nu este unul izolat.

Tocmai de aceea poate, graffiti-ul este atât de utilizat de către unii cetăţeni care își asumă riscuri considerabile, atrage atenţia publică asupra unor probleme sociale grave, precum corupţia. De ce spunem aici riscuri considerabile? Fiindcă cei mai mulţi amatori ai graffiti-ului sunt tineri, chiar minori.

Aceasă „artă” modernă este considerată o contravenţie şi se sancţionează cu o amendă de la 500 lei la 2500 lei, sumă plătită de părinţi în cazul minorităţii contravenientului. În plus, Legea 554/2003 dispune prin articolul 2 că persoanele care au fost sancţionate conform articolului 1 au şi obligaţia de a suporta cheltuielile pentru refacerea aspectului estetic al bunului în cauză, sumă care trebuie plătită în termen de 5 zile de la data rămânerii definitive a procesului verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii. Totodată, graffiti-ul poate reprezenta şi un act de vandalism. La nivel social, acesta este perceput ca un act de huliganism care produce disconfort pentru populaţie.

Contravenţiile pot fi constatate şi amenzile aplicate de către personalul împuternicit de la consiliile locale sau ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi de către organele de poliţie.

În acelaşi timp, măsurile luate de legiuitor şi autorităţi trebuie înţelese, având în vedere sumele exorbitante pe care statul le plăteşte pentru a curăţa şi restaura suprafeţele în cauză.

Category:
 

Copyright 2012 Fundația SynergEtica.

Scroll to top