Ești aici: Acasă » VI. Ironia și pamfletul

VI. Ironia și pamfletul

Wikis > VI. Ironia și pamfletul

Sunt numeroase moduri în care ne putem exprima nemulţumirea sau soluţiile noastre cu privire la o problemă socială, dintre care câteva au fost expuse mai sus. Dar, istoric vorbind şi nu numai, cel mai eficient mod de a atrage atenţia asupra unei probleme, sau chiar de a o eradica, este umorul. Pentru a demonstra această afirmaţie există nenumărate exemple.

Oamenii, încă din antichitate, când se aflau neputincioşi în faţa unui sistem aparent imuabil şi indestructibil, recurgeau la unicul mijloc prin care puteau răsturna sistemul care îi oprima şi oamenii din fruntea acestuia, devenind totodată mai optimişti şi mai veseli. Aparent acest aspect nu prezintă o mare importanţă, dar starea generală de spirit a maselor este extrem de importantă în istoria unui popor, putând produce schimbări majore şi neaşteptate.

Dacă stăm să trecem în revistă marii pamfletari din istorie, aceștia pornesc încă din antichitate, criticând mai mult sau mai puțin sever anumite probleme ale societății, sisteme politice sau persoane publice. Cu mari dosebiri de nuanțe, au scris pamflete Aristofan, Swift, Voltaire sau Anatole France. Unul dintre cele mai violente a fost J’Accuse…!  a lui Emile Zola, în timpul afacerii Dreyfus.

Dar înainte de a continua acest subiect, trebuie să definim conceptul de ”pamflet”.

În general, pamfletul este perceput ca find o specie literară sau creaţie artistică, cu caracter satiric, prin care autorul înfierează și critică anumite moravuri sociale, probleme publice sau trăsături ale unei persoane sau ale unui grup de persoane, cu scopul de a le îndrepta sau de a atrage atenția publică asupra acestora. Pamfletul este perceput a intra în categoria stilului publicistic, fiind prezent în domeniul mass-media.

 

Cum și de ce a funcționat ironia, schimbând percepții și răsturnând persoane influente din funcțiile lor?

 O societate civilă puternică poate face schimbări sociale și politice radicale! 

După cum am mai menționat anterior, părerea noastră este aceea că o societate civilă puternică poate face schimbări sociale și politice radicale. Oamenii faimoși și puternici își pierd autoritatea în momentul în care sunt caricaturizați, nemaiputând fi luați în serios. Firea umană este făcută pentru a urma, dar și pentru a lua în glumă anumite aspecte care, dacă sunt luate în serios, pot avea efecte dezastruoase asupra societății. Persoanele recurg la aceste metode când simt că nu le-a rămas nimic altceva de făcut.

Ca să ne susținem părerea, vă oferim câteva exemple: George Bernard-Shaw a reușit prin piesa de teatru-satiră Cezar și Cleopatra să schimbe percepția asupra imaginii marelui împărat roman.

Mai aproape de timpurile noastre, putem da exemple precum: o formație românească a reușit să ironizeze și să oprească astfel o măsură împotriva unor animale comunitare ce urma să fie luată de un fost primar al Bucureștiului, printr-un cântec ce a avut un succes imediat. Un alt exemplu relevant ar fi o situație din anul 2004 când, în plină campanie electorală, unul dintre cei doi candidați la președinție a fost sever ironizat printr-un mesaj care a circulat printre majoritatea alegătorilor cu două zile înainte de alegeri, acesta fiind înfrânt din cauza popularității scăzute foarte brusc.

De aceea, trebuie să fim conștienți de importanța show-urilor de televiziune – pamflet, care ironizează persoane publice, ținând în frâu, într-o anumită măsură, acțiunile lor. În acest mod, cu privirea publicului ațintită asupra lor, oamenii cu influență au mai multă grijă cu privire la modul în care se comportă și la acțiunile lor ilegale.

Este foarte important să știm în ce măsură putem face un pamflet în limite legale, având în vedere că legea protejează dreptul la imagine, la viață privată și drepturile de autor.

În cele ce urmează vom analiza impactul legii asupra acestei forme de exprimare.

Cel mai important articol de lege în acest sens se află în Noul Cod Civil, articolul 80 litera i): „O altă atingere adusă vieţii private este considerată: utilizarea numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană în alt scop decât informarea legitimă a publicului”.

Ce înţelegem noi din acest articol?

Faptul că emisiunile actuale care ridiculizează politicieni şi persoane publice imitându-le vocea sau aspectul ar trebui să fie interzise.

Autorul acestui articol este profesor la Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti, domnul Marian NICOLAE, care a dat o declaraţie pentru un cotidian spunând că dumnealui nu consideră că articolul vizează persoane publice. În plus, codul civil este o lege generală, iar pamfletul, fiind o creaţie artistică, este protejat de Legea drepturilor de autor nr. 8/1996, care, fiind o lege specială, derogă de la general.

 

Cum ştim dacă o creaţie este un pamflet sau nu?

Cum ne dăm seama dacă încălcăm sau nu legea când ridiculizăm o persoană publică, mai ales dacă, spre exemplu, a fost implicată într-un scandal privind corupţia şi, implicit, imaginea respectivei persoane este deja pătată?

Pentru a afla răspunsul trebuie să cercetăm legile privitoare la problema noastră, începând cu Noul Cod Civil:

CAPITOLUL II Respectul datorat fiinţei umane şi drepturilor ei inerente

SECŢIUNEA a 3-a Respectul vieţii private şi al demnităţii persoanei umane

Art. 70  Dreptul la libera exprimare

(1) Orice persoană are dreptul la liberă exprimare.

(2) Exercitarea acestui drept nu poate fi restrânsă decât în cazurile şi limitele prevăzute la art. 75.

Art. 71  Dreptul la viaţa privată

(1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private.

(2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reşedinţa sau corespondenţa sa, fără consimţământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

(3) Este, de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod, a corespondenţei, manuscriselor sau a altor documente personale, precum şi a informaţiilor din viaţa privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

Art. 72  Dreptul la demnitate

(1)  Orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale.

(2) Este interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

Art. 73 Dreptul la propria imagine

(1) Orice persoană are dreptul la propria imagine.

(2) În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispoziţiile art. 75 rămân aplicabile.

Art. 74  Atingeri aduse vieţii private

Sub rezerva aplicării dispoziţiilor art. 75, pot fi considerate ca atingeri aduse vieţii private:

  1. intrarea sau rămânerea fără drept în locuinţă sau luarea din aceasta a oricărui obiect fără acordul celui care o ocupă în mod legal;
  2. interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvârşită prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoştinţă de cauză, a unei asemenea interceptări;
  3. captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spaţiu privat, fără acordul acesteia;
  4. difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spaţiu privat, fără acordul celui care îl ocupă în mod legal;
  5. ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege;
  6. difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viaţa intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză;
  7. difuzarea de materiale conţinând imagini privind o persoană aflată la tratament în unităţile de asistenţă medicală, precum şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără acordul familiei sau al persoanelor îndreptăţite;
  8. utilizarea, cu rea-credinţă, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană;
  9. difuzarea sau utilizarea corespondenţei, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reşedinţa, precum şi numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea îi aparţin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele.

Art. 75  Limite

(1) Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secţiune atingerile care sunt permise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte.

(2) Exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă şi cu respectarea pactelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secţiune.

Art. 76  Prezumţia de consimţământ

Când însuşi cel la care se referă o informaţie sau un material le pune la dispoziţia unei persoane fizice ori persoane juridice despre care are cunoştinţă că îşi desfăşoară activitatea în domeniul informării publicului, consimţământul pentru utilizarea acestora este prezumat, nefiind necesar un acord scris.

Aceste dispoziţii ale legii sunt necesare pentru a evita abuzurile din partea presei, care uneori poate pune mare presiune pe viaţa privată a persoanelor publice. Ideea principală este că oricine are dreptul la imagine, presupunând ca aceasta să fie una corectă şi conformă cu realitatea.


Extrem de important este că defăimarea şi calomnierea presupun rea-credinţă din partea autorului, scopul fiind ponegrirea unei persoane. În schimb, prin ironie şi pamflet se urmăreşte înfierarea unor moravuri, ridiculizarea unor trăsături şi atragerea atenţiei asupra unor probleme de interes public. Totodată, râsul şi buna dispoziţie sunt considerate a fi panaceu. Acestea fiind spuse:

Category:
 

Copyright 2012 Fundația SynergEtica.

Scroll to top