Ești aici: Acasă » I. Scurt istoric al nesupunerii civice

I. Scurt istoric al nesupunerii civice

Wikis > I. Scurt istoric al nesupunerii civice

Altfel spus, când o persoană sau un grup de persoane consideră că există o problemă gravă a societăţii şi crede că sistemul statal nu poate rezolva această problemă prin căile sale specifice, încearcă diferite mijloace mai mult sau mai puţin legale pentru a încerca să remedieze situaţia sau cel puţin pentru a atrage atenţia asupra problemei. De aceea, în cele ce urmează vom prezenta câteva dintre aceste mijloace care au fost folosite de-a lungul timpului, dar şi în prezent, precum şi consecinţele legale şi sociale ale acestor metode.

Noțiunea de „civil disobedience” apare la mijlocul secolului XIX, în lucrarea lui Henry David ThoreauEssay on Civil Disobedience”. Thoreau teoretiza chiar datoria cetățenilor de a se opune prin acte non-violente unor norme, emise de către stat, care pot leza sau lezează binele comun.

Această noțiune de civil disobedience a devenit deja o tradiție în statele cu o democrație solidă sau cu o cultură propice propagării apelurilor la non-violență. Este cu atât mai interesant cu cât nesupunerea civică a născut de-a lungul timpului multe dezbateri asupra naturii actelor și metodelor prin care se concretizează.

Nesupunerea civică: violentă sau pașnică?

 Câteva exemple celebre de nesupunere civică sunt:

  • mișcarea de eliberare națională indiană (condusă de Mahatma Gandhi),
  • protestele împotriva războiului din Vietnam ce au zguduit Statele Unite ale Americii,
  • Primăvara de la Praga din 1968.

Alte exemple:

  • aruncatul cu vopsea pe hainele de blană și piele (atribuit în general PETA),
  • lanțurile umane cu care se blochează accesul în instituții,
  • flash mob-urile (adunări spontane simbolice),
  • eliberarea prin efracție a animalelor din laboratoare etc.

Tot nesupunere civică reprezintă orice refuz de a îndeplini o obligație legală pe care cetățenii o consideră dăunătoare.

Nesupunerea civică rămâne în continuare una dintre modalitățile cele mai bune de sesizare a instituțiilor publice asupra problemelor pe care cetățenii le consideră de maximă importanță. Statele în care nesupunerea civică se aplică în mod constant sunt state în care autoritățile statului nu se bucură de încrederea și susținerea cetățenilor.

Category:
 

Copyright 2012 Fundația SynergEtica.

Scroll to top